duminică, 4 iulie 2010

Operaţiunea m.

Dacă e concurs, concurs să fie. La prima încercare am pierdut eroic în faţa unui postări despre Mamaia, lungă cam cât "Război şi pace". Consecvent, ca orice vieţuitoare cu gândire limitată, mai caut prin străfundurile memoriei ceva legat de Mamaia.

"Era în septembrie 1956. Mă scol pe la 5.30, nu ştiu ce aveam că nu puteam dormi. Ies pe coridor unde mă întâlnesc cu madam Izbăşeanu, care avea un băiat apicultor pe la Slobozia....Luasem şi pachetul pe care trebuia să-l duc nepoţelului meu care avea oreon. Tocmai atunci pe coridor trecea un câine....Câinele ca omul, se uita la mine cu ochii trişti, parcă ar vrea să-mi vorbească....Când ajung la etajul trei, că liftul nu mergea, îmi dau seama că îmi uitasem stiloul. Era un stilou ca toate stilourile, cu capac, cu peniţă de iridiu, cu agăţătoare să nu cadă. Avea culoare albastră. ...Stiloul e mai bun decât peniţa...La Sovata ploua destul de greu, mai ales vara plecarea e la 9.30. Bicicleta era galbenă şi era rezemată de o bancă în parcul Ioanid, în parc nu era nimeni. Nici femei, nici copii, nici pensionari...".
Eram la Mamaia şi vedeam în premieră Operaţiunea Monstrul, cu Moraru, Cotescu, Caragiu. Un polonez care nu înţelegea nimic se juca în faţa mea cu o brichetă Zippo. Eu aveam un chibrit. Şi la ce mi-a folosit?